Despre credință, religie și moralitate

Toți au credințe, nu neapărat religioase.

Trivialitate, fals? Doar la prima vedere. De ce? Deoarece în lume sunt nenumărate subiecte, lucruri, adevărurile despre care sunt incerte, necunoscute.

Există Dumnezeu ori nu? Este materia primară ori nu? Sunt  exemple „clasice” asupra cărora se aplică principiul credinței. E aproape sigur că niciodată nu se va putea da un răspuns cert la aceste întrebări, deoarece și adevărurile pe care s-ar baza răspunsurile sunt unele incerte. Și atunci? Atunci apare credința! Pentru a nu „muri” ca măgarul lui Buridan între stogul de paie și cel de fân, din cauza neputinței de a alege, omul optează în situații de incertitudine pentru una dintre alternative. E asemenea drumețului ajuns la răscrucea din care urmează mai multe căi. Pentru a merge mai departe, trebuie să aleagă una dintre ele. După alegere, merge cu încredere (credință), mai mare sau mai mică, mai departe.

Într-o discuție particulară cu un reputat matematician i-am pus următoarea întrebare: „Ce părere aveți, este ateismul o credință ori nu?”. Prima lui reacție a fost una încrezută: „Evident, ateismul nu poate fi  credință, deoarece el neagă existența lui Dumnezeu…”. A fost doar prima lui reacție, deoarece imediat amintirile despre sistemul sovietic, socialist, cu nenumărații lui „idoli” (Lenin, Stalin, Ceaușescu etc.) i-au modificat opinia…

Avem în viața de toate zilele diverse credințe referitoare la diverse lucruri, care spre deosebire de cele de mai sus pot fi adesea ușor infirmate sau confirmate. Credem ce X e bun, el în realitate fiind un abject. Credem că Y este un bun savant, el fiind în realitate un coțcar elementar. Credem că Z este un bun creștin, el încălcând pe ascuns canoanele creștine de bază. Și atunci… Trebuie să înțelegem clar că noțiunea de credință este una foarte largă și adesea confundată cu credința religioasă.

Religia este, în fond, un sistem social de credințe și practici de cult, adesea instituționalizat și ierarhizat, ce oferă omului o explicație a sensului existenței lui. Un om poate căuta solitar sensul existenței și locul lui în Univers în afara religiilor existente. El își poate crea singur un sistem propriu de credință și de practici de cult și astfel ne-ar putea oferi un exemplu de spiritualitate.

Totuși ceva parcă nu e perfect în aceste „definiții”… Ce anume deranjează?

Răspunsul vine, indiscutabil, din experiența ultimilor ani pe care o trăim în RM. S-a creat un sistem absolut corupt în care principalii „idolii” sunt banul și puterea. Pentru acești idoli se încalcă orice norme morale constituite de milenii, de a nu fura, de a nu minți, de a nu fi mândru… Majoritatea absolută a celor care vin la putere se compromit irevocabil. Astfel, avem o dovadă elementară că nu orice sistem de credințe este și unul spiritual. Da, orice religie este spirituală deoarece ea mai are și un cod de reguli morale orientate spre binele tuturor oamenilor. Un sistem de tipul celui constituit în vârful puterii din Moldova, nu doar că este lipsit de moralitate și, prin urmare, spiritualitate. Este un sistem ostil oamenilor și trebuie măturat și aruncat în hăul vremii.

2 comments to Despre credință, religie și moralitate

  • Maxyn

    “…мораль как и политика – инструменты грабежа на доверии…” (С.Савельев)

    “… moralitatea precum și politica sunt scule de jaf prin încredere …” (S.Saveliev)

    https://www.youtube.com/watch?v=_sWb0QOZhUs

  • … ar spune un „politician”-hoț experimentat. O persoană precum Mahatma Gandhi ar spune, probabil, că pot fi instrumentele civilizării și fericirii lumii.

    Saveliev lasă impresia unei scule ordinare sau poate neordinare a propagandei rusești.

Leave a Reply

 

 

 

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

*
Introdu codul de securitate anti-spam din imagine.
Click to hear an audio file of the anti-spam word