Șoseaua Hâncești din Chișinău

Evenimentele din ultimul timp impun o asemenea negativitate existenței că e nevoie neapărat de izbăvire de ea. Ce poate fi mai simplu decât ieșirea într-o zi însorită de toamnă la aer liber și meditarea pe îndelete asupra a tot ce ni se întâmplă.

Am decis să fac o plimbare de-a lungul Șoselei Hâncești care începe în Chișinău aproape de Cinematograful Gaudeamus. De la Studioul Moldova Film și Centrul de Televiziune irită dezordinea și gunoiul de pe stradă. Până la Ministerul Apărării casele sunt de ambele părți. În stânga șoselei se întinde Schinoasa, plină de case particulare foarte mari, adevărate castele, despre care e foarte greu de înțeles prin ce mijloace au fost construite și sunt menținute, chit că sunt în cea mai săracă țară din Europa. Explicație de serviciu referitoare la posesorii ei e cea de corupți.

Casele din Schinoasa se termină nu prea departe de Ministerul Apărării și încep câmpii lăsate în paragină, pline de gunoi și mizerie. Nu se întind prea mult căci deoarece urmează vii bine îngrijite, care țin cu mici întreruperi, până la panoul ce semnalează intrarea în Chișinău, la câteva sute de metri de cea ce indică intrarea în Ialoveni. În vii mai pot fi găsiți struguri mici de poamă.

Un pârâu ce curge în drept cu Stația Auto Sud-Vest, urât mirositor și plin de gunoi se scurge într-un iaz aflat la un capăt a unei localități pe care ulterior am aflat-o ca parte componentă a Schinoasei. După pârâu am ieșit pe o stradelă asfaltată de mult, dar încă în stare bună. În tot acest timp nu am întâlnit nici un om. Abia la sfârșitul stradelei am întâlnit primii oameni. Am mers mai departe chiar pe șosea, deoarece nu există cărări amenajate pentru pietoni. Gălăgia produsă de trafic se simte foarte tare. La ieșirea din Chișinău viile sunt împrejmuite, cu gard cu două rânduri de sârmă ghimpată și paznici. Din urmă m-a ajuns un biciclist cu doi saci plini cu struguri și cu un butoiaș de plastic, toate bine legat pe bicicletă.

Când am ajuns la Panoul ce semnalează intrare în Ialoveni, m-a oprit sunetul de telefon al soției. Făcusem până acolo peste 8700 de pași.

Am făcut o poză panoului și am pornit calea inversă pe partea opusă a Șoselei Hâncești, de la casa cu adresa Hâncești 240. Gălăgia de la trafic a devenit foarte mare. Case particulare se succed cu diverse construcții, firme și organizații. Unele foarte noi, altele vechi. Impresia majoră este că lumea muncește de zor chiar și duminica. Cu așa lume muncitoare nu poate fi țara atât de săracă, decât numai din cauza unei guvernări foarte proaste și corupte.

Am numărat opt stații de alimentare cu combustibil pentru automobile. E drept că toate se află până la Ministerul Apărării. Trecând din nou pe lângă Centrul de Televiziune, după mizeria pe care am văzut-o la periferii, orașul deja mi-a părut destul de curat. Multă lume pe străzi: tineri, bătrâni, femei cu copii etc.

Am ajuns acasă după 2 ore și 45 de minute de mișcare continuă. Un total de aproape 17000 de pași făcuți îmi dau satisfacția nu doar a mișcării, ci și a faptului că am reușit să văd Chișinăul dintr-o perspectivă necunoscută mie anterior. Sper să fie doar una din primele călătorii pietonale pe care le voi efectua în viitor.

Leave a Reply

 

 

 

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

*
Introdu codul de securitate anti-spam din imagine.
Click to hear an audio file of the anti-spam word