Strada Grenoble. Meditând la onestitate și cumsecădenie

Duminica trecută, după ce terminasem călătoria de-a lungul șoselei Hâncești din cadrul orașului Chișinău, îmi și planificasem folosind Google Maps pentru această duminică o călătorie de-a lungul străzii Grenoble.

Azi, de dimineață, am fost ocupat cu meditații la matematică. Apoi l-am așteptat pe Mihai de la aeroport. Călătoria lui în Sankt-Petersburg și Tallinn a fost interesantă și plină de conținut.

Totuși, am ținut să realizez planul meu de duminica trecută și la 14:28 am ieșit din casa. Drumul de la strada Asachi și pe Grenoble până la Botanica unde întorc troleibuzele 2, 8, 17, nu este unul nou. L-am parcurs anterior și pe jos și cu transportul de nenumărate ori. Începe în oraș modern, cu case etajate de locuit, cu multe apartamente, cu Policlinica și Spitalul Oncologic. Continuă cu o biserică nouă, neterminată, cu turle aurite – 2 mari și 4 mici, apoi alternează periodic case particulare și cu multe etaje pe partea stângă. Pe partea dreaptă – sunt și câmpuri îngrijite. La prima stație de alimentare cu benzină am cotit pe un drum de țară ce duce spre Codru, încadrat în două linii de electricitate. Imediat gunoiul și mizeria irită ochiul. Am mers până aproape de casele de locuit și apoi am cotit la stânga prin câmpie. Liniștea contrasta izbitor cu zgomotul produs de automobile pe Grenoble. Doar două mașini au mers în întâmpinare. Coborând dealul, am mers spre un șir de case omogene, împrejmuite cu un gard și cu pază la poartă. E un ansamblu de case cu adresa Grenoble 136. Spre el merge un drum asfaltat, împrejmuit de arbori sălbatici. Mizerie peste tot.

Revenind pe acel drum în oraș, am ieșit tot pe strada Grenoble și am continuat călătoria de la a doua benzinărie de-a lungul străzii Grenoble. Doar drumul asfaltat probabil pe timpul sovietic și trotuarul mai amintește că acolo poate fi oraș. Pe partea stângă au început case cu număr peste 300 și nicăieri nu scrie denumirea străzii. Pe partea dreaptă după o distanță destul de mare o morișcă de vânt produce curent electric și apoi sediul unei companii specializate de aparate de producere ecologică a energiei.

Chiar dacă este aceeași stradă Grenoble, impresia este că te afli într-un sat, cu case nu prea arătoase. E drept că există și un hotel cu denumire bizară Botanic (undeva nu chiar departe se află Grădina Botanică), iar pe partea dreaptă – o întreprindere de sudare a plasticului.

Pe dreapta ultimul număr este 198, pe stânga – 360 și ceva. La capătul străzii se află ultima stație a microbuzului 188. Tocmai a ajuns acolo unul. Erau câteva femei care îl așteptau. La stație o mică încăpere pentru șoferi și în câmp deschis o toaletă din cărămidă, fără ușă.

Am ieșit pe deal să văd cât de departe este Grădina Botanică. Cel puțin de departe, imaginea ei era mult mai frumoasă decât a tot ce era în jur.

Am pornit înapoi. Foarte puțină lume pe stradă și mașini mult mai puține decât până la benzinării, unde ele cotesc spre stânga.

La un moment dat a ieșit soarele din nori și totul a luat culori minunate. Mersesem în ritm alert mai mult de o oră și jumătate. Mergând pe drum invers puteam deja să nu mă concentrez la ceea ce este în jur, ci să meditez asupra unor lucruri mai abstracte și mai comune.

Azi în centru s-a desfășurat un miting pentru unirea cu România. Este și el un lucru obținut ca rezultat al evenimentelor de eliberare națională ce au loc după 1989 încoace. Democrația ne permite să ne exprimăm nestingherit opiniile și să luptăm pentru a le traduce în viață.

Ultima perioadă de timp este importantă și prin aceea că, în sfârșit, societatea a revenit la valorile sociale importante cu adevărat – onestitatea și cumsecădenia.

Nu e secret pentru nimeni că aceste valori au fost foarte mult timp marginalizate de diverși coțcari, șmecheri, tâlhari, hoți. A fi om cinstit până nu de mult era „echivalent” în ochii multora cu a fi prost, deoarece trăiau bine numai cei șmecheri și descurcăreți. În sfârșit societatea a conștientizat că o țară nu poate fi cu adevărat prosperă dacă este condusă de diverse pușlamale cu năravuri hoțești. Toți conștientizează, în sfârșit, că cu adevărat valoroase sunt persoanele oneste și care aspiră nu doar la propriul beneficiu, ci se gândesc, în primul rând, la beneficiul nostru comun.

Abia acum devine evident pentru toată societatea ceea ce spun de ani de zile, că un sistem educațional cu adevărat valoros produce nu doar meseriași, nu doar instruiește, ci educă – educă oameni – persoane integre – și buni specialiști, și oameni de valoare, și onești, și cumsecade, altruiști și cu gândul la beneficiul comun.

Între timp, am ajuns din nou la benzinărie. Stătea acolo mașina poliției. Am trecut strada, pe lângă complexul de casa „Dragalina”. Am revenit din nou în „oraș”, adică pe porțiunea mai civilizată a străzii Grenoble. Am observat câteva persoane, de-a lungul călătoriei mele, care asemenea mie făceau un „sport” mai rudimentar – mersul pe jos un timp mai îndelungat.

Când am ajuns la Policlinica Oncologică, era ora 5:13. Pe la Colegiul de Construcție a început să ploaie foarte mărunt, mai mult părea o ceață decât ploaie. Am intrat în magazinul de vizavi, am procurat o butelie de apă. Am urcat scările și la 17:23 am intrat în casă.

Timpul total – 2 ore 55 de minute. Ținând cont de ritmul în care am mers, am mers, probabil, aproape 18 km.

Leave a Reply

 

 

 

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

*
Introdu codul de securitate anti-spam din imagine.
Click to hear an audio file of the anti-spam word