Blogs Home » Arte » Arta » Cuvinte-Sunete-Imagini

Cuvinte-Sunete-Imagini

Blog de scriitor conţinînd articole personale (şi nu numai!) din cele trei domenii sugerate chiar de titlul blogului: literatură, muzică, arte vizuale.



Articole Blog

01. Jurnal de-a bușilea - Jul 12, 2019 9:50:00 AM
Absolut întîmplător, zilele acestea am aflat, cu tristețe, că șugubățul inventator prahovean al Mobrocăruței (așa cum am botezat-o io și despre care scriam cu ceva timp în urmă) a trecut în lumea celor drepți, fie-i țărîna ușoară!  Pricina a constituit-o un „accident de muncă”, nea Grovăr fiind strivit de platforma pe care se aflau cei 80 de stupi conținînd, așa cum îi plăcea să spună, tot atîtea familii de „muște” (a se citi albine), cu care se afla în pastoral, la rapiță. El a fost purtat pe ultimul drum, așa precum i-a fost dorința, pe un dric improvizat pe Mobrocăruța sa, condusă de un nepot, pînă la locul de veci el fiind condus de toți cei care l-au cunoscut, admirat, beștelit, folosit la diverse munci agricole, vorbit de rău ori tăcut de bine, din cortegiul funerar făcînd parte pînă și cîrciumarul satului, nea Nicu Chibritaru’, om milos și cu frica lui Dumnezeu, care, cu această ocazie, i-a șters din catastiful său în mod definitiv și irevocabil toată datoria istorică la băutura pe care nea Grovăr o înghiorțăise și, din pricini lesne de bănuit, n-o achitase...Am scris rîndurile de mai jos la ceva timp după ce l-am cunoscut pe strașnicul inventator, care atunci, cu ceva ani în urmă, printre altele, voia să-i înlesnesc o întîlnire cu celebrul Justin Capră (dispărut și el între timp, din nefericire), pentru care nutrea o admirație nesmintită și pe care voia să-l consulte pentru o altă invenție (absolut secretă!) la care lucra...Așadar, mobrocăruţa este o invenţie 100 % „made in Romanela” (de sorginte exclusiv prahoveană). Ea întruchipează un vehicul hibrid (cu tracţiune „pe spate”), rezultat dintr-o veche motoretă „Mobra” (de cîțiva căluți putere, altfel zis, un mini-atelaj sui-generis!) şi căruţa aferentă (echipată cu jante cu pneuri originale, ale unei defuncte „Dacia 1300”). Săgeata indică locul unde a migrat motorul sus-pomenitei motorete. Vehiculul (rod, așadar, al fanteziei debordante, fără frontiere, a unui român verde, care a încrucișat, precum a făcut Ivan Vladimirovici Miciurin odinioară cu plantele, o motoretă cu o căruță) are far, este prevăzut cu claxon, precum și cu sisteme de frînare şi semnalizare, este în perfectă stare de funcţionare, fiind folosit la diferite munci agro-casnice. Este foarte adevărat, nu are oglinzi retrovizoare și nici apărătoare pentru roata din față, accesorii care, așa cum ne-a mărturisit driverul, i-au fost luate de patronul cîrciumii din sat (cam cu japca, după cîte se pare!), în contul unei datorii istorice (beuturi bețive consumate și neachitate la scadență!). Nefiind înmatriculat (întrucît nu este nici motoretă nici căruţă, deci neputînd fi omologat), nu necesită carnet de conducere. Și nici cască sau alte echipamente de protecție, în timpul deplasării, conducătorului fiindu-i suficiente o pereche de cizme sau papuci (de cauciuc, pentru comoditate), o pereche de pantaloni (foști de „șalopetă”), un maieu și un fes, purtînd emblematicul nume al zeiței victoriei, „Nike” (inscripția nu se vede în fotografie), precum și o măciucă de frasin (extrem de utilă pentru ciomăgirea cîinilor comunitari, stîrniți de zgomotul enervant al motorului, ținută la îndemînă, în căruță). Brevetul de invenţie aparţine însuși conducătorului, nea Gherase, zis „Grower” (a se pronunța „Grovăr” și nu altcumva, poreclă primită, probabil, din pricina apetenţei sale ieşită din comun, pentru tot felul de năzbîtii tehnice, precum cea de față). Îi informăm pe eventualii cîrcotași, pe această cale, că nu există nici o legătură de rudenie sau de altă natură, între inventatorul celebrei şaibe elastice din oțel şi purtătorul prahovean al sus-pomenitului nickname!
*
Cred că pe la sfîrşitul anilor ‘70, dacă nu mă înşeală memoria, deci pe vremea odiosului şi a sinistrei, apăruseră prin mai toate locurile publice (însă mai cu seamă prin frizerii şi cîrciumi, nişte afişe mari pe care se putea citi: „BACŞIŞUL NE DEZONOREAZĂ! SÎNTEM RETRIBUIŢI PENTRU MUNCA PRESTATĂ! SĂ STÎRPIM BACŞIŞUL!” sau altele mult mai la obiect, „NU PRIMIM BACŞIŞ!”. Tata mi-a relatat o întîmplare minunată din acele timpuri, al cărei erou a fost un inginer american, venit la întreprinderea unde lucra taică-meu să-i şcolească p-ai noştri întru folosirea unor aparate şi utilaje importate din SUA. Omul, cazat în oraş, la celebrul hotel-restaurant „Berbec” (devenit în acei ani „Central” şi rămas pînă azi aşa, nu se ştie din ce motive), după cîteva zile, la primul dejun luat împreună cu colegii români, i-a întrebat ce scrie pe acele afişe. Românaşii, mai pe şoptite, i-au explicat ce şi cum. Omul a făcut ochii mari după care a explodat într-un rîs homeric. Ai noştri se uitau la el ca la un apucat, neştiind ce-a păţit, că nu era nimic de rîs în toată tărăşenia asta… După ce a terminat de rîs, americanul le-a povestit cu lacrimi în ochi ce aflase el în prima dimineaţă cînd coborîse să-şi bea cafeaua şi să-şi fumze trabucul în barul hotelului, cînd, curios nevoie mare, l-a întrebat pe chelnerul care-l servea, ce scrie pe acele afişe oribile, care șifonau rău ambianţa localului, aşa cum atîrnau ele pe pereţi. Ospătarul, fără să clipească şi extrem de serios, i-a „tradus”, într-o engleză aproximativă, însă suficientă ca ălălalt să priceapă, şoptindu-i la ureche conspirativ - dar după ce-şi încasase nota de plată şi îşi primise şi bacşişul corespunzător comenzii clientului său - că pe afişele alea scrie: „Cîntatul în local interzis!”.
Mă gîndesc că n-ar strica nişte bannere d-astea agăţate la loc vizibil pe pereţii liceelor noastre (dar și ai altor instituții „bugetare”), pe care să scrie îndemnuri mobilizatoare de genul: „Salariile ne dezonorează! Primim şpăgi pentru munca noastră!”




02. Filmoteca de dinamită - Jul 11, 2019 10:59:00 AM
Un lucru straniu s-a petrecut în drum spre Lunăeste un film documentar produs în 2001 de jurnalistul de investigații BartWinfield Sibrel, un critic al programului spațial american și adept alteoriei care suține faptul că cele șase misiuni Apollo de aselenizare (dintre1969 și 1972) au fost niște farse orchestrate de Guvernul SUA. Sibrel este depărere că au existat numeroase probleme științifice și tehnice insurmontabile,care au făcut imposibilă aselenizarea și apoi întoarcerea în siguranță aastronauților pe Pământ. Mai mult, acesta crede că anumite anomalii și lipsuridin înregistrările NASA cu privire la aselenizări, conduc la concluzia că totula fost o farsă, iar întrecerea pentru cucerirea spațiului a fost, de fapt, o
cursă a dezvoltării de industriei de armament.
Sibrel amintește, în acest sens, o asemănare de 95% între tehnologiile care au permis lansarea rachetelor balistice intercontinentale și lansarea rachetelor Saturn V. Au reprezentat misiunile de aselenizare ale NASA una dintre cele mai grandioase farse puse vreodată în practică – poate chiar cea mai mare conspirație guvernamentală din toate timpurile? Au fost plimbările pe suprafața Lunii filmate într-un studio secret? Dovezile prezentate în film par să susțină această ipoteză...
 




03. Gîndul de azi - Jul 11, 2019 8:36:00 AM
„Dacă nu găsești nici o cale de ieșire, încearcă privind în sus.”
(din apoftegmele Sfinților Părinți ai Pustiei)
04. Haihui printre imagini (...și sunete) - Jul 11, 2019 8:34:00 AM
Polina Semionova




(sursa foto: polinasemionovaofficial)


05. Haihui printre sunete - Jul 10, 2019 10:13:00 AM
Sting & Zucchero

Sting...
...& Lukas Nelson



06. Haihui printre imagini - Jul 10, 2019 9:55:00 AM
Din ciclul „Ferestre”(fotografii de © B.-L.S.)Fereastră spre cer (3)Fereastră spre cer (4)Fereastră în lumina dimineţii


07. Haihui printre cuvinte - Jul 10, 2019 9:39:00 AM

„Da, se doarme la ora asta, şi asta e liniştitor, deoarece marea dorinţă a unei inimi neliniştite este să posede la nesfârşit fiinţa pe care o iubeşte sau să poată să scufunde această fiinţă, când timpul despărţirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârşească decât în ziua revederii.” Albert Camus(„Ciuma”)*„Şi în afară de noi doi nu mai era nimeni. Şi ea, alături, rîde de mine ca un copil plin de har. M-am gîndit: «E nemaipomenită! E o femeie căreia pînă astăzi sînii i-au fost ciupiţi doar de presimţiri. E o femeie căreia, în afară de mine, nimeni nu i-a pipăit nici măcar pulsul. O, mîncărime fericită în suflet şi peste tot!»”
Venedict Erofeev („Moscova-Petuşki”)*
„anii mei m-au trăitfără mine, careîi salutam la paradăanii tineri solizitrecînd fără să vadă.”
Ion Stratan(din poemul „Deus ex Machina”, volumul „Ieșirea din apă”, 1981)„Ceilalți lupi m-ar sfîșia dacă ar ști că urletul meu e, de fapt, un plîns.”„Mai mult decît de Dumnezeu, mă tem de absența lui Dumnezeu.”
Octavian Paler*

08. Jurnal de-a bușilea - Jul 10, 2019 9:27:00 AM
De fapt, nu trupul mă interesează, ci expresia lui, felul lui de a fi viu, carnea care produce ceva, o senzaţie. (…) Dar lumea e chiar senzaţia. Eu nu pot trece dincolo de ceea ce simt. Lumea mi-e interzisă. 
Gheorghe Crăciun („Trupul  ştie mai mult. Fals jurnal la Pupa Rusa”) *Zice Origen : Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit toate mădularele se bucură împreună. (I Cor. 12, 26) și mai departe: (…) un doctor care este bun la inimă şi care ştie cum să-l vindece pe bolnavul care l-a rugat să-l ajute, desigur că îl va îngriji, convins fiind că împlineşte porunca lui Dumnezeu, Care a primit rugăciunea celui care a cerut vindecarea. („Despre rugăciune”, p.56–57)*E clar că pauzele acestea lungi de scris nu-mi sînt deloc faste. Poate şi pentru faptul că sînt extrem de obosit (gîndurile nu se coagulează în ceva coerent spre a le muta pe hîrtie) după cele şase săptămîni de navetă (4–5 ore petrecute zilnic între 17:30 – 23:00 la o clinică privată de fizioterapie din Poiana Cîmpina), întru salvarea fără intervenție chirurgicală a genunchiului meu smintit în urma căderii cu bicicleta în noiembrie, anul trecut (2013). Aş putea numi această perioadă o epopee? Păstrînd anumite proporţii, da. În orice caz, dincolo de suferinţa fizică propriu-zisă, mult mai traumatizant mi s-a părut a fi altceva: contactul extrem de dur cu sistemul medical românesc de stat (o sintagmă tîmpită dar n-am alta la îndemînă). Trebuie scris serios despre asta, in extenso. Adică despre felul în care eşti privit/tratat ca pacient. Cu alte cuvinte, despre cum se desfăşoară asupra ta actul medical (altă sintagmă idioată) în două ipostaze: cînd ai „relaţii” (adică eşti introdus de cineva cunoscut la medicul de care ai nevoie sau, mai bine, îl cunoști personal, ba chiar îți e coleg de liceu sau prieten ) şi cînd nu te ştie nimeni. În ultimul caz, invoci toți sfinții (din Sinaxar și Pateric, laolaltă) de care îți aduci aminte şi te rogi Bunului  Dumnezeu să nu te uite pe la uşile cabinetelor. Să nu te piardă. Să nu dai în primire pe acolo atunci cînd medicii nu sînt la program sau vin după bunul lor plac. Atunci cînd nu se respectă „bonurile de ordine” (adică intră în faţa ta „urgenţele”, prietenii, cunoscuţii, „obligaţiile” etc.) şi tu, sprijinit în cîrjă de un perete, cu piciorul strîns fedeleș într-un burlan gipsat, care „trage” vreo 10-15 kile, simţi cum încet dar sigur îţi intră os prin os (asta e expresia?). Atunci cînd eşti privit chiorîș (ca un gîndac de bucătărie de băieţii de la deratizare) și de foarte de sus de „cadrele medicale”, aşteptînd din clipă-n clipă să fii călcat de o talpă butucănoasă, ca atunci cînd striveşti un muc de ţigare de asfalt. Atunci cînd nu mai poţi citi ziarul, revista sau cartea pe care le porţi în geanta atîrnată în bandulieră. Cînd nu mai poţi asculta muzica de pe mp3-ul portabil nemaiputînd suporta flecăreala celor din jur… Cînd nu mai poţi pur și simplu şi cînd tot ce-ţi doreşti e să ieşi din marele și infectul spital județean de urgență al orașului şi să tragi cu sete dintr-o ţigare sau să iei o gură de aer proapspăt, după caz… Mă rog… O să revin asupra acestei negre perioade din viaţa mea…  *Tanti Mimi, în anii de glorie ai tinereții dumisale...Odată mi-a venit venit în minte (în timpul unei  proceduri mai puţin dureroase a tratamentului de la Poiana Câmpina) o mică întîmplare cu o prietenă a buncii mele, tanti Mimi, o femeie de-o frumuseţe aparte, de sorginte interbelică, distinsă, rafinată, aristocratică, plină de şarm şi de un umor subtil, trecută binișor însă fără semne prea vizibile, de a doua tinereţe (la vremea amintirii mele) şi căreia, la viaţa ei, îi plăcuseră bărbaţii bine (dar de care nu prea avusese parte!), care îi zice bunicii într-o bună zi, la cafeaua de dimineaţă: „Tu, Lenuș, venind io pe drum azi spre tine, am văzut pe unu’, tu, frumooooos tare, tu! Era atît de chipeș că-mi venea să-l manînc cu fulgi cu tot! ” Bunică-mea a privit-o peste ochelari şi i-a replicat cu un zîmbet ştrengăresc aninat în colţurile buzelor: „Şi de ce nu l-ai mîncat, tu, Mimi? Au te temeai să nu-ţi rămînă fulgii-n gît?” „Eh!”, oftă din toți rărunchii tanti Mimi... „Am zis şi io, aşa, dragă, admirativ, nu?”, timp în care-şi potrivea o ţigaretă în sipca lungă, din fildeş cu încrustații de argint, pe care apoi şi-a aprins-o cu o brichetă minusculă, elegantă, placată cu aur, operații făcute cu gesturi încete și cu gîndurile duse departe, de parcă prin fața ochilor i-ar fi trecut (sau chiar îi treceau) imagini ale unor  amintiri  dintre cele mai plăcute venind din tinerețea dumisale îndepărtată... „Am zis şi io, aşa, într-o doară, tu... Nu cred că era chiar bun de mîncat, afurisitu’, ci de cu totul altceva!!! Hi-hi-hi...” Cînd am împlinit 18 ani, tanti Mimi mi-a zis: „Ptiu, bătă-te norocu’să te bată! Vai dragă ce bărbat bine te-ai mai făcut! Vino la tanti să te pupe! ”Şi mi-a lăsat cîte două amprente de ruj de pe buze, mirosind discret a parfum fin de mărgăritare şi mosc, pe fiecare obraz… Ciudat: mi-e dor de tanti Mimi sau de planeta pierdută a copilăriei mele? *Viaţa e o taină, omul e o brută. (zice Nikos Kazantzakis, prin gura eroului său, Alexis Zorba)


09. Memento - Jul 9, 2019 12:45:00 PM
Tom Cruise 57!„Nu sunt de acord cu cei care cred că înveţi mai multe atunci când eşti înfrânt decît atunci cînd ieşi învingător...” Tom CruisePatru tipi bine, ajunși la categoria 50+:
Russell Crowe, Javier Bardem, Tom Cruise & Johnny Depp.
Alături de ei, o tipă la fel de bine:
Sofía Boutella
(balerină şi actriţă de origine algeriană)

10. Haihui printre sunete - Jul 9, 2019 12:33:00 PM


11. Clin d’oeil - Jul 9, 2019 12:06:00 PM
„Dar iată că unșpe ani mai târziu mă însor la Paris, încă necopt, cu o camaradă de la Sorbona, Facultatea de istorie, și o aduc la București în călătorie de nuntă, s-audă și ea pe bulevard țigăncile strigând după noi: „Să-ți trăiască franțuzoaica!”. Neagu Djuvara(„Amintiri și povești  mai deocheate”)
12. Lumea în care trăim - Jul 9, 2019 11:44:00 AM

Agenția Națională Spațială și de Aeronautică (NASA) a creat o bibliotecă de 140.000 de fișiere de înaltă definiție, cu fotografii, clipuri video și clipuri audio, toate gratuite și disponibile pentru descărcare. Imagini și sunete ale planetelor, lunilor, nebuloaselor dar și al misiunilor spațiale pot fi căutate în funcție de tipul de fișier. Biblioteca se întinde pe ultimii o sută de ani iar utilizatorii pot căuta pe orice interval de timp cuprins între 1920 și 2019. Fiecare fișier conține, de asemenea, o legendă detaliată, inclusiv data și informațiile contextuale despre conținut. https://www.nasa.gov/https://images.nasa.gov/
Nebuloasa Horsehead (Cap de cal) iluminată de Sigma Orionis,
un sistem de cinci stele tinere,
situat chiar în partea de sus a acestei imagini captate de telescopul spațial HubbleAfrica de SudPlaneta Jupiter și atmosfera ei fotografiate cu telescopul spațial HubblePolul Nord al Lunii



13. Jurnal de-a bușilea - Jul 9, 2019 11:16:00 AM

E o vorbă la români (poate că și la alții dar n-am știință), care spune așa: „Să lăsăm timpul să treacă!” Eroare totală! Nu timpul e acela care trece... Timpul nu trece. Viața noastră trece. Dar cum ne place al naibii să ne îmbătăm cu apă rece, pasăm problema timpului...

14. Haihui printre cuvinte - Jul 9, 2019 10:54:00 AM

„Știți ce fac, ce n-am încetat niciodată să fac? Să mă schimb. Ca universul, ca viața, ca timpul, mă schimb și rămân același. Sunt totdeauna aici, iar voi nu mă recunoașteți. Cel mai adesea când mă vedeți pe stradă, într-un palat, la televizor, la birou sau în fotografii vechi, asta ziceți: «Ah! Cum s-a schimbat...». Întotdeauna m-am schimbat. Odată cu vârsta, mă schimb din ce în ce mai repede.“ Jean D’Ormesson(„Și voi trăi mereu”)
15. Gînduri în fuior - Jul 9, 2019 6:51:00 AM
„Știți: un bibelou kitsch este un kitsch; două sute de bibelouri kitsch înseamnă artă modernă.” 
Umberto Eco
16. Haihui printre imagini (...și sunete) - Jul 5, 2019 9:45:00 AM

Yannick LeBrun („Alvin Ailey American Dance Theater”)

Dragonflies(Feat. Rachel McLaren)

17. Gîndul de azi - Jul 5, 2019 9:12:00 AM
„Biserica nu se află între bîrne, ci între coaste.” 
Ieroschimonah Gabriel Bunge
18. Haihui printre cuvinte - Jul 5, 2019 9:09:00 AM
(pictură de Florin Șuțu)„Am intrat într-o zi într-o biserică. Era o biserică micuță, improvizată, pentru că se lucra la biserica mare. Eram cu soția și, din cauza mirosului abundent de lumînări, tămâie, soția a leșinat. M-am speriat, am luat-o în brațe și am ieșit cu ea afară, pe iarbă. Nu știam cum să o trezesc, mă speriasem, era, poate, o cădere de calciu, știu eu. S-a trezit și mi-a spus: dă-mi ceva să mănînc. Unde să fug eu duminica, când totul era închis? Am intrat în biserică, era în timpul Liturghiei, și, în biserică, am găsit pâinile cu lumânări, dar și-un pluton de babe care le păzea, și am rugat din suflet să-mi dea și mie o bucățică de pâine, că cineva se simte rău. 
– Nu-ți dau, că nu e sfințită, mi-a răspuns baba, cu autoritate, de parcă era parlamentar.
– Dar, vă rog din suflet, eram disperat, doar o bucățică...– Nu, că nu e sfințită.Până s-a trezit unul și-a zis:– Dă-i, fă, pâine, că-ți trag una de te sfințesc pe loc!Acela este creștinul adevărat.”Dan Puric(„Lecția de condus”)
19. Gîndul de azi - Jul 3, 2019 11:50:00 AM
„Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă alături de cineva, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele”. 
(din legile spiritualităţii indiene)
20. Haihui printre cuvinte - Jul 3, 2019 11:24:00 AM
„Căci, în defintiv, ce este plăcerea dacă nu încetarea suferinței? Și plăcerea nu este oare direct proporțională cu suferința care o precede?” 
Dino Buzzati („Secretul scriitorului”)
21. Memento - Jul 3, 2019 10:50:00 AM

Brian Jones(28 februarie 1942 – 3 iulie 1969)
Brian Jones & Keith MoonBrian JonesA Story of Our Time (BBC Radio 1971)
Jim Douglas Morrison (8 decembrie 1943 – 3 iulie 1971)


Riders On The Storm

22. Haihui printre sunete - Jul 2, 2019 11:38:00 AM
Annie Lenox cîntă într-o manieră extrem de originală piesa Fragile a lui Sting...


23. Poetoteca - Jun 27, 2019 11:48:00 AM

Joi am ajuns într-o pădure.În pădure era o singură cărare,
Pe unde trecuseşi tu.
Puteam călca pe urmele paşilor tăi.
Era neted,
Dar deasupra lor se încurcaseră crengile şi ierbile,
Şi nu mai puteam trece decât târându-mă.Şi atunci,
Am început să dobor copacii pe urma paşilor tăi.Ștefan Bănulescu(din „Scrisoare de joi”)






(...) Cînd mi-am întors spre tine chipul
văzui doar un schelet ce-l lustruianisipul.O, draga mea, iubita mea,femeia mea,bine-ai venit dintotdeauna.Ți-am sărutat arcada, sternul,osul suav ce-mpodobește mîna,scheletul clipei străbătînd eternul...
Nichita Stănescu(1969)
24. Paraponu' zilii - Jun 26, 2019 10:57:00 AM
MetanieN-aş fi ce sunt dacă n-aş fi avut suferinţa.Arhim. Justin Pârvu
Doamne, fă din suferinţăpod de aur, pod înalt.Fă din lacrimă, velinţăca-ntr-un pat adânc şi cald...Din veninul pus în canăfă miresme ce nu pier.Fă din fiecare ranăo cădelniţă spre cer.Radu Gyr
25. Gîndul de azi - Jun 26, 2019 10:50:00 AM

„E tristă viața acelui ce nimeni nu-l înjură.”Costache Bălăcescu